Tintuita pe marginea unei prapastii a carei grandori ma lasa fara suflu..Am in fata un cer ca oglinda si muntii stancosi al caror creste inteapa vazduhul.
Si clipa s-a oprit...doar inima imi bate cu putere... si astept... in spate nu mai pot merge,..in fata...ma uit in jos si ma inspaimanta abisul...si limita tarmului s-a ingustat atat de tare intr-un prezent care ma sufoca.
Stau singura pe varfuri cu bratele larg deschise de parca as vrea sa imbratisez cerul si ochii imi sunt atintiti spre neant..simt doar vantul care imi ingheata chipul inmarmurit.
Bataile inimii se intetesc, respiratia e sacadata si adrenalina creste. Sa pasesc in gol? Nu e nimeni acolo jos sa ma prinda...insa raman asa ca o stana de piatra asteptand ceva care sa-mi determine urmatorul pas...
Sambata am fost la o nunta... mare hotzpatar mare... si am avut o caruta de emotii... de la banalul gand ca nu ma voi descurca cu atatea pretentii si exigente, pana la intrebarea fireasca: oare cum o fi colectivul... mai ales ca ma si speriase cineva spunandu-mi ca daca ei sunt uniti, cineva nou nu e prea bine primit in randul lor..
M-am dus cu teama... la inceput am dat nas in nas cu 2 colege... de treaba ce e drept... pe urma mai apare si barmanul... o bomboana de baiat... inca o fata ... si inca 2 baieti si... apoi o ciurda de baieti... unul si unul...:D
Bineinteles ca s-a inceput prin prezentarile de rigoare, glumite dragute si priviri aruncate cu subanteles... pana seara m-am ales cu nici mai mult nici mai putin de o coada de 6 baieti care erau mereu in acelasi loc unde eram si eu :)) Unul imi deschidea usa, altul imi tinea rand, altul ma ajuta la masa... heheh uneori e frumos sa fii fata...
Ma gandesc... am primit atatea complimente intr-o seara cat nu am mai primit de un car de ani... si m-am simtit bine... m-am simtit frumoasa si apreciata de niste baieti care erau si ei tare draguti sau chiar frumosi as putea spune...
Dupa atata "curte" la sfarsitul serii au inceput intrebarile de numarul de telefon si au inceput si refuzurile sa curga din gura mea...si acum ma gandesc de ce draq nu am dat nr unuia dinitre baietii aia....
Am plecat acasa fericita, magulita ca am facut impresie buna si .... tot singura.... si cat am stat acolo nu m-am gandit nici o clipa ca as putea sa ma cuplez cu cineva de acolo... ideea asta mi-a fost adusa in prim plan cand mi s-a cerut nr de telefon... Ma tot intreb de ce nu incerc sa scap de singuratatea asta care ma apasa asa de tare... de ce imi e frica sa incerc sa incep o relatie...si parca nimic frumos nu ma mai atinge.... cred ca singuratatea asta a ajuns sa ma dubleze atat de tare incat mi-a devenit umbra...a ajuns sa ma sfasie asemenea unei feline care isi ucide prada.. privesc cu ochii sticlosi si figura imobila cum voit indepartez lumea din jurul meu... mi-e frica de oameni...le-am dat prea mult pana cum si parca nu a mai ramas nimic din sufletul meu... sau poate doar un starv pentru "pasarile" care se rotesc pe cerul vietii...
Dimineata.. confuza.. pe jumatate adormita..
Alerg prin viata fara un tel... o tinta .. sau un rost... nu am nimic in viata care sa ma faca fericita.. traiesc pentru... nici eu nu stiu macar pentru ce... Nici macar pentru mine nu mai am chef sa fac ceva... plafonare totala si sila...
Asteptari... 0... putere...0 ....determinare....0.....dorinte.... 1000. Lipsesc multe din viata mea insa am obosit sa mai alerg... sa mai stau cu ochii in 4 pentru orice....sa mai intind mana si sa culeg, am obosit....Toata viata am luptat pentru fiecare lucru si am obtinut cu greu si prin multa munca orice, dar cred ca si luptatorii mai obosesc cateodata.. si ei ma plang... mai simt...mai cad...Oricum sunt constienta ca tot singura ma voi ridica si din mizeria asta...
Stiu ca e o faza si ca va trece repede.. viata mea e asa mereu... deasupra sau dedesuptul unui val care loveste mereu stanca psihicului meu...mi-e frica insa de eroziune... si sper in acea reversibilitate de care am mai amintit...
Am cautat mult in constiinta mea in ultima vreme... cred ca ceea ce vreau nu voi gasi niciodata.. si cred ca nici macar eu nu sunt asa cum cred ca sunt.. am fost pusa in fel si fel de situatii in ultima vreme.. care mai de care mai inedite si mereu m-am surprins prin modul de a actiona...
Am cunoscut un baiat.. interesant din toate punctele de vedere ... cu tot ce ii trebuie la el.. insa cu un mic cusur.. are o inima prea goala sa incapa ceva acolo... nu credeam vreo data ca voi ajunge in situatia in care sa imi placa foarte mult o persoana dar cu toate asta sa imi impun sa nu ma indregostesc si chiar sa imi reusesc asta...
Mi s-a zis franc in fata... cu o sinceritate care ar fi putut despica si un munte asemenea unui cutit foarte ascutit... nu pot iubi.. si daca ai sta dupa mine ai suferi... mai bine renunti acum decat sa plangi pe urma... alta data m-as fi speriat si as fi fugit, insa acum.. cu atata liniste si seninatate mi-am zis.. eh si ce? oricum cred ca dragostea nu mai e pentru mine.. si ce daca pana nu demult vroiam plimbari sub clar de luna , pupaturi si strangeri in brate...
Acest om a trezit in mine acea latura vulcanica si salbatica pe care o adormisem acum cativa ani.. si acum ma intreb daca aceasta stare va fi reversibila...
L-am intalnit pe fostul intamplator... m-a rascolit ... am plans si .. minunea nu a durat decat doua zile.. azi sunt iar impietrita si ma gandesc la.. nimic...
Oare acest model pe care l-am intalnit intruchipt de acest baiat, m-a marcat in asa fel incat sa ma detasez de tot? Oare asa as putea sa devin si eu insfarsit dupa atata suferinta?Imi doresc foarte mult acest lucru, chiar daca sunt constienta ca m-as condamna la o viata traita fara acea dulce zvacnire a sufletului produsa atunci cand iubesti..
Pacat ca s-a ucis in mine frumosul... pacat pentru ca e minunat sa te indragostesti, dar pana la urma e tare oribil sa asisti la inmormantarea unui sentiment de dragoste...
Asa ca .. mai bine merg pe mana lui... si, ma ghidez pe sistemul ce am avut si ce am pierdut... Inca mai chestionez reversibilitatea acestei stari ale mele si ma indoiesc ca voi mai intalni un om care sa ma faca sa vibrez intr-atat incat sa ma indragostesc.
Pana atunci multumesc dl F. ca mi-ai aratat modul safe mode... :)
