Multumesc!

Am plans si am ras alaturi de tine.. si Dumnezeu mi te-a trimis.. tu.. ingerul meu pazitor.. tu om bun si bland cu ochii calzi.. tu care mi-ai alinat mereu sufletul atat de incercat... ai fost acolo la bine si la rau.. la mai mult rau decat bine... 
si Dumnezeu mi-a luat cu o mana si mi-a dat inapoi cu doua...
Mama s-a dus.. - singurul meu punct de echilibru din viata.. si a fost greu.. al naibii de greu sa vad cum tot ce iubeam eu mai mult se distrugea pe zi ce trece sub ochii mei.. si mana mea nu putea sa ii aduca alinare.. si nici vorba mea si nici gandul sau rugaciunea mea.. totul era in zadar si parca creierul meu se incapatana sa  se indeparteze de ea mai mult ca sa faca ruperea mai rapid.. ca sa nu mai doara atat de mult... atunci in acele momente de incarcatura maxima si cumpana ai fost tu.. om minunat care ai stat acolo tare ca o stanca si m-ai tinut mereu pe linia de plutire.. tu care mi-a sters mereu lacrimile.. tu care m-ai ajutat sa uit si sa iert.. sa trec peste tot.. si ma gandesc acum ca traiesc un vis.. acel vis la care am gandit mereu de cand eram mica.. tu esti familia mea , esti tot ce nu am avut niciodata.. tu si Dumnezeu sunteti viata mea.. aa.. si o pisica... unii ar spune ca e putin dar pt mine insemnati tot... nu trebuie mult in viata sa fi fericit .. trebuie exact atat cat sa iti umple inima si sa fi intreg..
si Dumnezeu mi te-a dat pe tine , jumatatea mea la care niciodata nu am incetat sa visez si acum ca esti in viata mea ma faci sa ma simt intreaga.. sa ma simt asa cum nu m-am simtit niciodata.
E drept.. am iubit sau am crezut ca iubesc in viata mea dar niciodata ca pe tine. E acea iubire matura care intelege ca sentimentele se arta prin fapte si nu doar prin vorbe desarte. Si mi-ai demosntrat mereu iubirea prin toate cate ai facut pentru mine..pentru noi. 
Esti esenta pura a iubirii date de Dumnezeu si de cand sunt alaturi de tine simt sa daruiesc tot si nu astept nimic in schimb poate si pt ca de la tine primesc mai mult de cat tot...
Daca maine as muri as fi impacata ca am avut sansa de a te avea in viata mea si de a simti atata fericire si iubire.
Si mai important decat toate pentru mine este ca Dumnezeu ne-a binecuvantat iubirea si viata si ne-a ajutat sa intram in casa sa sfanta si sa ne facem juramintele pentru toata viata. Suntem impreuna atat aici cat si in ceruri si asa imi doresc sa fie mereu pana la sfarsitul veacului.
Tu scoti din mine ce este mai bun.. si datorita tie pot zambi din nou si pot vedea ca viata are si frumos si fericire. Datorita tie am culori si lumina in viata... am schimbat griul pe roz..si multumesc..Iti 
multumesc Tie, Doamne, pentru darul tau minunat. 
Cateodata ma gandesc ce am facut eu in nemernicia mea de om sa merit atatea binefaceri si iubire.. cateodata imi e frica sa nu se termine tot asa cum am ptit pana acum... sechelele le port cu mine inca si incerc sa scap de ele dar e greu.. e greu sa cioplesti in tine acele convingeri limitative care te tin pe loc si iti inoada un plumb de glezna.... 
Si totusi Dumnezeu lucreaza prin oameni si  intr-o zi mi-a spus cineva.. nu te mai speria de bine.. asumati-l asa cum ai facut-o mereu si cu raul caci toate fac parte din vata noastra. Primeste binele si nu te intreba de ce.. daca Dumnezeu ti l-a dat stie el de ce.. si cu siguanta il meriti.. bucura-te... bucura-te pentru ce ai si fi recunoscatoare. ofera si altora bine si mangaiere pt ca asa te vei simti si mai bine. Bucura-te si nu cerceta... si in momentul in care ceva se va schimba, abia atunci vei vedea ce ai de facut. Dar pana atunci traieste-ti fericirea, bucura-te de tot si nu uita sa multumesti... si asta fac zilnic in inima mea, dar parca azi simt sa o fac si mai vocal...Multumesc...multumesc, Doamne! In fata ta ma inclin.. mereu...eu.. un unil om.


Thing called love. 
https://www.youtube.com/watch?v=HcIzwSYtujo

Bine ai venit, iubire!

 

  
Viata are o maniera inedita de a aseza lucrurile intr-o ordine fireasca, insa uneori inexplicabila pentru noi...
 Acum cateva luni nici nu imi inchipuiam cum e sa gasesti acea dragoste mare...cea mai mare...acel om care sa completeze la fix cealalta jumatate care lipsea...
Am trait povesti de dragoste...frumoase...unice in felul lor... si Dumnezeu mi-a oferit capacitatea de a iubi....dar si posibilitatea de a simti iubire din partea celeilalte persoane...
Dumnezeu m-a trecut si prin focul dorului si al suferintei...am gustat din dulceata iubirii si din amaraciunea uitarii...
Pana la 25 de ani am ras, am plans...am trait intens orice clipa.....am experimentat...am cunoscut oameni, am vazut povesti...am construit dar am si daramat in urma mea...am facut si bine si rau...am gresit...m-am cait...insa desi am trait atatea nu pot sa spun ca am mai simtit pana acum ceea ce simt la momentul actual...
Unicitatea sentimentului imi da fiori.... si fericirea simt cum mi-a umplut inima care e mult prea mica sa incapa atat dragoste... E ciudat pentru ca facant o paralela as putea compara prin antiteza fericirea simtita pana acum cu suferinta simtita in  trecut....
Ar fi ca si cum as avea doua borne ale existentei mele...una cu + si una cu - ......
Si fericirea asta pe care o simt acum imi inunda fiecare ungher al mintii si fiecar colt al sufletului...Pentru prima oara in viata am plans de fericire..cred ca m-am speriat de atata bucurie...am simtit ca nici macar nu stiu cum sa reactionez in fata unor sentimente care ma coplesesc...reactie fireasca, zic eu, pentru un suflet care pana acum a fost chinuit de suferinta si singuratate....
Si fericirea asta creeaza dependenta..e drogul meu care ma ajuta sa trec peste toate rautatile si mizeria cotidiana...e, alaturi de Dumnezeu, ceea ce face ca angrenajul sa mearga....zi de zi...in ciuda tuturor greutatilor...
Nu m-am inselat cand am zis acum ceva timp... E tare frumos sa iubesti... si mai frumos sa fi iubit! Niciodata nu am vrut sa renunt la cautarea mea desi multi m-au descurajat spunandu-mi ca sunt o idealista ridicola si ca ceea ce caut eu nu exista...Insa m-am incapatanat sa cred desi, recunosc ca am renuntat sa mai caut....totusi speranta nu mi-am pierdut-o niciodata..Mereu am fost convinsa ca Dumnezeu ma iubeste mult si ca mi-a pus deoparte perechea pe care mi-o va scoate in cale atunci cand va considera El...atunci cand eu voi fi suficient de matura sa o primesc in viata mea...sa o iubesc, sa o respect si sa o apreciez la adevarata valoare...
Bine  ai venit in viata mea...IUBIRE... te-am asteptat din totdeauna...te-am chemat mereu cu lacrimi in ochi...am visat la tine...te-am dorit mai mult decat orice pe lumea asta...BINE AI VENIT!
Si acum ca esti langa mine...sa nu ma mai lasi singura niciodata...

LIniste...

Zilele trecute am avut o conversatie cu o femeie pe care o respect mult.. o femeie foarte inteligenta, cu prestanta si stil.... o femeie in ale carei vorbe m-am increzut mereu..
Si ii spuneam despre noul meu mod defect de a gandi.. de a trai.. de a simti..de fapt ii spuneam despre asa zisa incapacitate a mea de a mai simti ceva frumos pentru cei din jur...
S-a uitat la mine cu ochii blanzi si un suras pe chip si mi-a spus: " Draga mea, tu nu esti asa! uite-te inauntrul sufletului tau si ai sa realizezi ca ceea ce zici tu ca simti sau mai bine zis nu simti acum iti impui cu stoicism.. Tu esti o fire calda, un om caruia ii pasa de cei din jur, o fire sociabila si joviala.. nu ai cum sa fii ca un mort in viata... Unde e raceala aia in interiorul tau care sa te motiveze sa actionezi asa? Unde? Ca debordezi de viata si caldura sufleteasca.. de ce te incapatanezi sa copiezi un model care nu ti se potriveste... e ca si cum ai baga un patrat intr-un cerc... Trezeste-te si realizeaza ca incerci sa te slutesti singura.."
M-am uitat mirata la ea... si parca acele vorbe au actionat ca o palma menita sa ma trezeasca..I'am zis ca nu mai simt bucurie in nimic din ceea ce fac... ca nimic nu imi aduce fericire si ca nimic nu e suficient de bun incat sa imi simt sufletul impacat si linistit...I-am povestit despre cautarile mele neobosite de lucruri, actiuni, oameni care mi-ar putea face sufletul intreg ... si tot ziceam  pana cand m-a oprit din nou...
" Nu mai cauta sa iti umple altii golul din inima pt ca daca tu nu o vei face, nimeni nu va avea capacitatea de a face asta pentru tine... Incepi prin a te bucura de lucruri mici... Un rasarit, un apus frumos... o floare.. un chip drag ... o discutie placuta cu cineva... aminteste-ti doar ce e frumos si uita negativul... atrage doar ce e bun si respinge acele ganduri negre care vin asupra ta asemenea unor pasari de prada...Fa-ti singura viata mai frumoasa prin lucruri mici.. caci daca vei visa la cine stie ce masina sau vila poate vei ramane nefericita o viata intreaga...
Intreaga aceasta teorie de viata o stiam, insa vorbele iesite din gura acestei femei parca au avut alt impact asupra mea...M-au marcat inconstient si spun asta pentru ca dupa ce am plecat de acolo, brusc am inceput sa caut avida lucruri frumoase ..
Parca cineva mi-a tras un val de pe ochi si acum priveam cu mirare o lume noua care se desfasura inaintea mea..Imi place asa si starea asta de bine ma face sa imi doresc mai mult sa caut lucruri mici si frumoase.
Aceasta discutie a fost completata cu inca un crampei rupt dintr-o conversatie cu un alt amic, care ma indemna sa ma bucur de moment si sa iau fiecare sansa care mi se ofera. Acum ceva timp, cand am schimbat modul de viata trecand de la night mode la daily sun :)) , am simtit ca am imbatranit 100 de ani. De aceea a venit si replica de mai sus : take what life offers you and enjoy!
Asa ca intreaga teorie a Dl. F. a fost daramata de oameni intelepti a caror experienta de viata calca in picioare toate frustrarile si carapacele tari de auto-aparare creeate artificial.
Am ajuns la concluzia, dupa ce am studiat si trait pe propria piele cele doua moduri de viata, ca nimic nu poate trece de un scut de bunatate si zambete pe cand in spatele carapacei de inabordabil si fara sentimente, e tare rece si gol.. atat de gol incat singuratatea aia ajunge sa te sufoce chiar si pe tine cel care ai stat la adapostul ei...
Cu un zambet pe fata salut lumea frumoasa de afara! Cu respect.. Ma inclin!

urmatorul pas

Tintuita pe marginea unei prapastii a carei grandori ma lasa fara suflu..Am in fata un cer ca oglinda si muntii stancosi al caror creste inteapa vazduhul.
Si clipa s-a oprit...doar inima imi bate cu putere... si astept... in spate nu mai pot merge,..in fata...ma uit in jos si ma inspaimanta abisul...si limita tarmului s-a ingustat atat de tare intr-un prezent care ma sufoca.
Stau singura pe varfuri cu bratele larg deschise de parca as vrea sa imbratisez cerul si ochii imi sunt atintiti spre neant..simt doar vantul care imi ingheata chipul inmarmurit.
Bataile inimii se intetesc, respiratia e sacadata si adrenalina creste. Sa pasesc in gol? Nu e nimeni acolo jos sa ma prinda...insa raman asa ca o stana de piatra asteptand ceva care sa-mi determine urmatorul pas...

Singuratatea ca o umbra

Sambata am fost la o nunta... mare hotzpatar mare... si am avut o caruta de emotii... de la banalul gand ca nu ma voi descurca cu atatea pretentii si exigente, pana la intrebarea fireasca: oare cum o fi colectivul... mai ales ca ma si speriase cineva spunandu-mi ca daca ei sunt uniti, cineva nou nu e prea bine primit in randul lor..
M-am dus cu teama... la inceput am dat nas in nas cu 2 colege... de treaba ce e drept... pe urma mai apare si barmanul... o bomboana de baiat... inca o fata ... si inca 2 baieti si... apoi o ciurda de baieti... unul si unul...:D
Bineinteles ca s-a inceput prin prezentarile de rigoare, glumite dragute si priviri aruncate cu subanteles... pana seara m-am ales cu nici mai mult nici mai putin de o coada de 6 baieti care erau mereu in acelasi loc unde eram si eu :)) Unul imi deschidea usa, altul imi tinea rand, altul ma ajuta la masa... heheh uneori e frumos sa fii fata...
Ma gandesc... am primit atatea complimente intr-o seara cat nu am mai primit de un car de ani... si m-am simtit bine... m-am simtit frumoasa si apreciata de niste baieti care erau si ei tare draguti sau chiar frumosi as putea spune...
Dupa atata "curte" la sfarsitul serii au inceput intrebarile de numarul de telefon si au inceput si refuzurile sa curga din gura mea...si acum ma gandesc de ce draq nu am dat nr unuia dinitre baietii aia....
Am plecat acasa fericita, magulita ca am facut impresie buna si .... tot singura.... si cat am stat acolo nu m-am gandit nici o clipa ca as putea sa ma cuplez cu cineva de acolo... ideea asta mi-a fost adusa in prim plan cand mi s-a cerut nr de telefon... Ma tot intreb de ce nu incerc sa scap de singuratatea asta care ma apasa asa de tare... de ce imi e frica sa incerc sa incep o relatie...si parca nimic frumos nu ma mai atinge.... cred ca singuratatea asta a ajuns sa ma dubleze atat de tare incat mi-a devenit umbra...a ajuns sa ma sfasie asemenea unei feline care isi ucide prada.. privesc cu ochii sticlosi si figura imobila cum voit indepartez lumea din jurul meu... mi-e frica  de oameni...le-am dat prea mult pana cum si parca nu a mai ramas nimic din sufletul meu... sau poate doar un starv pentru "pasarile" care se rotesc pe cerul vietii...